Cercuri ştiinţifice studenţeşti, cercetare şi creativitate, cursuri on-line, articole, biblioteca electronică şi o listă de discuţii

Institutul Politehnic din Bucureşti

Pagini de istorie din perioada 1948-1992

Politehnica Carol II din Bucureşti Universitatea "Politehnica" din Bucureşti

Reforma învăţământului realizată prin legea din 3 august 1948 transforma Politehnica din Bucureşti în "Institutul Politehnic din Bucuresti" având patru facultăţi: Chimie Industrială, Electrotehnica, Mecanica, Textile. Pentru prima dată, ramura electrotehnică, devenită una din ramurile definitorii ale progresului tehnic, are o facultate de sine stătătoare, iar grupele sale de specializare sunt în număr de trei: Maşini şi Aparate electrice, Producţia şi Distribuţia Energiei Electrice, Electronică şi Telecomunicaţii.

În anul universitar 1949-1950 s-au organizat pe lângă Facultatea de Electrotehnică cursuri de "ingineri de exploatare" de doi ani, pentru muncitori. Această măsură, rezultată din aplicarea teoriei comuniste a luptei de clasă din învăţământul superior, a reprezentat o serioasă abatere de la tradiţiile de severitate şi înaltă ţinută ştiinţifică a Politehnicii bucureştene. Frământarile şi căutările fără orizont, caracteristice ale dictaturii comuniste, îşi fac resimţită prezenţa lor şi prin învăţământul superior, în care principiul fundamental "non multa sed multum" este uitat. Numărul de studenţi creşte impetuos, invers proporţional cu calitatea învăţământului şi a corpului didactic, făcându-se rabaturi serioase în favoarea învăţământului de masă şi în dauna pregătirii profunde, de profil larg.

În 1951, Energetica se rupe din Facultatea de Electrotehnică şi devine facultate separată, cu trei secţii: Termoenergetica, Hidroenergetica, Electroenergetica. În Facultatea de Electrotehnică rămân în continuare două specializări: "Maşini şi Aparate electrice" şi "Electronica". Se înfiinţează Facultatea de Ingineri Economişti, care cuprinde şi specializarea Electrotehnică, dar care dispare căţiva ani mai tarziu (în 1957), transformându-se în cursuri postuniversitare. Se înfiinţează cursuri serale şi cursuri fără frecvenţă. Cursurile serale, cu toate rezultatele nesatisfacatoare din învăţământul tehnic superior, există şi în prezent. Cursurile fără frecvenţă au fost desfiinţate după 1968.

În 1952 se înfiinţează "Aspirantura" ca formă superioară de pregătire pentru obţinerea titlului de "candidat în ştiinţe tehnice", sistem care s-a transformat ulterior în doctorat (în anul 1968).

În 1953, specializarea Electronică se separă de Facultatea de Electrotehnică, devenind facultate independentă.

În 1957, Facultăţile de Electrotehnică şi Energetică fuzioneaza într-o singură facultate cu denumirea de Facultatea de Electrotehnică şi Energetică. Aceste facultăţi se vor separa trei ani mai târziu, pentru ca în 1986 să se unească din nou, o nouă separare având loc patru ani mai târziu.

Universitatea "Politehnica" din Bucureşti (1992-azi)

Oamenii dobândesc cunoştinţe proporţional cu curiozitatea lor. - Henry Beyle Stendhal

[ Structura sitului ][ Termenii de utilizare ][ Propuneri ]