| Cercuri ştiinţifice studenţeşti, cercetare şi creativitate, cursuri on-line, articole, biblioteca electronică şi o listă de discuţii |
|
|
Universul Energiei 4 Resurse 4 Pagini de istorie 4 Politehnica din BucureÅŸti |
|
Pagini de istorie din perioada 1920-1938
|
|
La 1 septembrie 1920 este numit director Nicolae Vasilescu-Karpen, care elaborează proiectul de lege pentru transformarea Şcoalei Naţionale de Poduri şi Şosele în "Şcoala Politehnică din Bucureşti". Decretul lege este promulgat de regele Ferdinand în 10 iunie 1921. La data înfiinţării sale, Şcoala Politehnica din Bucureşti este organizată pe urmatoarele 4 secţiuni: construcţii, electromecanică, mine şi industrială. Pe lângă secţiunea Electromecanică se înfiinţează secţiunea de Telegrafie şi Telefonie. Şcoala superioară de silvicultură a fost alipită Şcolii Politehnice din Bucureşti, constituind cea de a 5-a secţiune.
Cu începere din toamna anului 1929, Şcoala Politehnică practica o dublă selecţie a candidaţilor: un concurs de admitere în anul preparator şi un concurs de admitere în anul I (pentru un număr de circa 260 de locuri).
În 1934 are loc o mare dezbatere în Senat şi Cameră pentru amendarea Legii învăţământului din 1932, în sensul concentrării învăţământului superior în şcolile politehnice. La 15 iunie 1934, în baza principiilor stabilite de consiliul de perfecţionare, Şcolii Politehnice din Bucureşti i se aproba dreptul de a acorda titlul ştiinţific de "doctor-inginer". Prima diplomă i s-a acordat inginerului Welton J. Grook de la Universitatea Stanford din California, care sub conducerea ştiinţifică a prof.dr. Traian Negrescu a susţinut teza de doctorat cu titlul "Recherches experimentales sur la constitution minéralogique, et sur l'action chimique de scorier de l'élaboration de l'acier".
Până în 1948, când doctoratul a fost desfiinţat pentru 4 ani, urmând să fie reorganizat, au fost susţinute teze de doctorat sub conducerea ştiinţifică a profesorilor Costin Neniţescu, Emil Filipescu, Aurel Beleş, Nicolae Vasilescu-Karpen, Ion S. Gheorghiu, Negoiţă Dănăilă, Şerban Solacolu.
La 10 februarie 1920, Nicolae Vasilescu-Karpen, profesor titular de electrotehnică, a fost numit director al Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele, în locul lui Grigore Cerkez.
La 1 aprilie 1920, Petre Zahariade, profesor de navigaţie interioară şi maritimă a demisionat. Pe aceeaşi dată a demisionat şi Gheorghe Dima, asistent la cursul de fizică.
La 1 mai 1920, Constantin C. Teodorescu a fost numit asistent suplinitor la cursul de rezistenţa materialelor.
Ca urmare a raportului Direcţiunii Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele şi al avizului conform Consiliului profesoral al acestei şcoli, prin Decretul nr. 2521 din 10 iunie 1920 s-a aprobat înfiinţarea şi organizarea şcolilor politehnice din România, concepute ca instituţii de învăţământ superior asemănate cu grad de cultură universităţilor, având ca scop formarea inginerilor şi depinzând de Ministerul Lucrărilor Publice. La articolul 2 se prevede că prima şcoală politehnică se înfiinţează prin transformarea actualei Şcoli naţionale de poduri şi şosele care va deveni "Şcoala Politehnică din Bucureşti". Într-o primă etapă, Şcoala politehnică din Bucureşti urma să cuprindă 4 secţiuni şi anume:
Secţiunea de construcţii (căi de comunicaţie, clădiri, hidraulică, lucrări de edilitate etc.);
Secţiunea de mecanică şi electricitate cu eventuale secţiuni pentru aviaţie şi telegrafie-telefonie;
Secţiunea de mine şi metalurgie;
Secţiunea industrială destinată să formeze inginerii necesari celorlalte industrii afară de cele menţionate la b şi c.
Învăţământul şcolilor politehnice cuprinde:
cursuri şi conferinţe,
desen,
proiecte,
lucrări practice în laboratoare şi ateliere,
practică pe şantiere sau în uzine, fabrici, mine,
excursii ştiinţifice.
Administraţia şi conducerea şcolii erau asigurate de:
Comitetul de direcţiune (director, preşedinţi de secţie, un profesor la cursurile comune, subdirectorul şcolii),
Consiliul de perfecţionare (compus din Comitetul de direcţie şi: un membru al Secţiei ştiinţifice a Academiei Române, un membru al Consiliului tehnic superior, doi reprezentanţi ai industriei, un delegat al facultăţii de ştiinţe, un fost elev al şcolii cu 4 ani de producţie),
Consiliul profesoral (compus din toţi profesorii titulari ai Şcolii).
Personalul didactic al şcolii era compus din profesori, conferenţiari şi asistenţi. Posturile vacante se ocupau prin concurs, pe baza unui raport întocmit de o comisie formată din 3 profesori care este supus hotărârii Consiliului profesoral şi al Consiliului de perfecţionare reunite şi aprobării Ministerului Lucrărilor Publice. Gradele didactice (profesor, conferenţiar, asistent) au fost echivalate cu cele universitare (profesor, agregat, conferenţiar, docent).
În anul 1920 s-au făcut următoarele numiri de cadre didactice.
Profesori:
Dionisie Germani, profesor titular definitiv la cursul de hidraulică şi instalaţiuni hidroelectrice (D.4938/1920);
Eugen Ştefănescu, profesor titular provizoriu la cursul de şosele, căi ferate pe şosele şi străzi (D.4725/1920);
Ioan Cantuniari, profesor suplinitor la cursul de locomotive, vagoane de căi ferate şi maşini diverse (DM 28979/1920) şi
Gheorghe Macovei, profesor suplinitor la cursul de geologie ÅŸi paleontologie (DM 98979/1920).
Conferenţiari:
Ion Arapu, conferenţiar suplinitor la cursul general de maşini,
Constantin Budeanu, conferenţiar suplinitor la cursul de măsuri electrice, tracţiune electrică, calculul, construcţia şi încercările maşinilor electrice şi
Dumitru Dumitriu, conferenţiar suplinitor la cursul de chimie analitică (DM 28979/1920);
George Alexianu, însărcinat cu conferinţe la cursul de contabilitate şi
Virgil Troteanu, însărcinat cu conferinţe la cursul de higienă industrială (DM 27360/1920).
Asistenţi:
Paul Stachelin, şef de laborator la Laboratorul de chimie aplicată, angajat cu contract (DM 24244/1920);
Ion Buşilă, asistent titular la cursul de poduri;
Ion Constantinescu, asistent suplinitor la cursul de electricitate şi electrotehnică (DM 28979/1920),
Dumitru Băiatu şi Ion Drosescu, asistenţi suplinitori la cursul de maşini,
Gheorghe Borneanu, asistent suplinitor la cursul de statică grafică (DM 30601/1920).
La 19 august 1920, Dionisie Many, profesor de fizică şi directorul muzeului, a încetat din viaţă.
La 29 septembrie 1920, Aurel Ioanovici asistent la Catedra de poduri, a demisionat.
În anul 1920 s-a dat în funcţiune un nou corp de clădiri al localului Politehnicii din strada Polizu no.1-7, corpul D, cu o suprafaţă desfăşurată de 2150 mp destinat laboratoarelor de electricitate şi electrotehnică ale Facultăţii de mecanică şi electricitate.
Între 20-28 octombrie 1920 a avut loc Greva generală a proletariatului din România, la care au participat 400.000 muncitori şi care a cuprins toate ramurile industriei şi transporturilor.
În anul 1921 au fost făcute următoarele numiri de cadre didactice.
Profesori:
Gheorghe Macovei, profesorul titular definitiv la cursul de geologie ÅŸi paleontologie (D. 848/1921);
Vasile Bianu, profesor titular provizoriu la cursul de fizică (D. 924/1921),
Gheorghe Popescu, profesor titular provizoriu la cursul de navigaţie interioară şi maritimă (D.1625/1921) şi profesor suplinitor la cursul de centrale electrice (DM. 2847/1921);
Radu Ion Ştefănescu, profesor titular provizoriu la cursul de centrale electrice (D.2239/1921) şi
Emil Severin, profesor suplinitor la cursul de chimie organică şi aplicaţii,
Ion VidraÅŸcu, profesor suplinitor la cursul de topografie ÅŸi geodezie (DM. 3380/1921).
Conferenţiari:
Constantin Budeanu, conferenţiar titular provizoriu la cursul de măsuri electrice şi tracţiune electrică,
Ioan Cantuniari, conferenţiar titular provizoriu la cursul de locomotive şi vagoane de căi ferate, maşini agricole, ventilatoare şi compresoare, iar
Ion S. Gheorghiu, conferenţiar suplinitor de la 1 ianuarie la 1 martie 1921 (DM 2847/1921) şi conferenţiar titular provizoriu la cursul de calculul, construcţia şi încercările maşinilor electrice (D.847/1921);
Mircea Radu, conferenţiar suplinitor la cursul general de construcţii (DM. 5271/1921),
Gheorghe Capşa, însărcinat cu conferinţe la cursul de tehnologia materialelor de construcţii (DM 3533/1921).
Asistenţi:
Aurel A.Beleş, asistentul titular definitiv la cursul de rezistenţa materialelor şi statică grafică (D. 5287/1921);
Ion Chiţulescu, asistent titular provizoriu la cursul de geometrie descriptivă,
Emanoil Protopopescu-Pake, asistent titular provizoriu la cursul de geologie ÅŸi mineralogie (D. 715/1921),
Gheorghe Baboianu, asistent titular provizoriu la cursul de chimie organică (D.5287/1921),
Gheorghe Borneanu, asistent titular provizoriu la cursul de statică grafică (D.5288/1921),
Dumitru Băiatu şi Ion Drosescu, asistenţi titulari provizorii la Catedra de maşini (D.5551/1921),
Dumitru Dumitriu, asistent titular provizoriu la cursul de chimie generală (I.C.M. 3196/1921),
Alexandru Melencovici, asistent titular provizoriu la catedra de analiză infinitesimală şi
Claudiu Mititelu, asistent titular provizoriu la cursul de mecanică raţională (DM 439/1921),
Ernest Abason, asistent suplinitor la catedra de electricitate şi electrotehnică (DM 1235/1921),
Gheorghe Baboianu, asistent suplinitor la cursul de chimie organică (DM 20880/1921),
Ion Nicolini, asistent suplinitor la cursul de maÅŸini (DM 22362/1921),
George Murgeanu, preparator provizoriu la laboratorul de geologie (DM 17193/1921).
Prin Decizia Ministerială no. 12554/1921, Paul Staehelin a fost numit bibliotecar al şcolii.
În anul 1921, între 8-12 mai, au avut loc lucrările Congresului General al Partidului Socialist din România, la Bucureşti. La acest congres s-a votat cu o mare majoritate transformarea partidului în Partidul Comunist din România şi afilierea acestuia la Internaţionala a III-a, Comunistă.
În anul 1922 s-au făcut următoarele numiri de cadre didactice:
Conferenţiari:
Ioan Belinski, conferenţiar titular provizoriu la cursul de desen industrial (DM 5549/1922),
Grigore Stratilescu, conferenţiar suplinitor la cursul general de maşini (DM 4348/1922),
Corneliu Casassovici, însărcinat cu conferinţe la cursul de industrii textile şi mori (DM 18537/1922);
Asistenţi:
Ion Tomescu, asistent suplinitor la cursul de drumuri ÅŸi topografie (DM 3105/1922),
Ion Davidescu şi Mihai S.Gheorghiu, asistenţi suplinitori la cursurile de construcţii (DM 3330/1922),
Scarlat Fotino, asistent suplinitor la cursul de desen (DM 7280/1922).
În anul 1922 s-au dat în funcţiune două corpuri noi de clădiri ale localului Politehnicii din str.Polizu 1-7 şi anume, corpul C având o suprafaţă desfăşurată de 1860 mp şi corpul E având o suprafaţă desfăşurată de 2740 mp.
În zilele de 19-20 martie 1922 a avut loc la Bucureşti Conferinţa generală a tineretului socialist care a reunit pentru prima dată în istoria mişcării revoluţionare de tineret reprezentanţi din toate provinciile istorice ale României. În unanimitate delegaţii la conferinţă au susţinut propunerea Comitetului Central provizoriu, de unificare a mişcării revoluţionare de tineret într-o organizaţie centralizată la nivel naţional păstrând, din motive tactice denumirea de Mişcare a Tineretului Socialist din România.
La 6 iunie 1923, profesorul Nicolae Vasilescu-Karpen a fost ales membru titular al Academiei Române, iar profesorul Gheorghe Munteanu-Murgoci membru corespondent.
Prin Decretul nr. 4384 din 20 septembrie 1923 s-a promulgat "Legea pentru organizarea învăţământului silvic". În cadrul acestei legi, la Capitolul IV "Învăţământul silvic superior", la articolul 10 se arată că învăţământul superior se predă în Secţia silvică a Şcolilor politehnice din ţară şi că deocamdată se organizează o asemenea secţie la Şcoala politehnică din Bucureşti, formată din actuala Şcoală superioară de silvicultură dependentă de Ministerul agriculturii şi domeniilor. Condiţiile de admisibilitate ale studenţilor, numirile de cadre didactice, drepturile şi îndatoririle cadrelor didactice şi studenţilor de la Secţia silvică vor fi aceleaşi ca la celelalte secţii ale Şcolilor politehnice.
În anul 1923 s-au făcut următoarele numiri de cadre didactice.
Profesori:
Gheorghe Nedici, profesorul titular definitiv la Catedra de drept şi legislaţie silvică şi de protecţia pescuitului şi vânatului (D. 5056/1923);
Ion VidraÅŸcu, profesor titular provizoriu la cursul de topografie ÅŸi geodezie (D. 4244/1923),
Ioan Cantuniari, profesor titular provizoriu la cursul de maÅŸini cu aburi, turbine cu aburi, cazane ÅŸi locomotive (D. 5811/1923),
Vintilă Stinghe, profesor titular provizoriu la cursul de estimaţiuni, statistică forestieră şi dendrometrie (D. 48384/1923) şi
Marin Drăcea, profesor titular provizoriu la cursul de silvicultură, exploatarea pădurilor şi tehnologia lemnului.
Conferenţiari:
Cezar Orăşanu, conferenţiar titular provizoriu la cursul de desen şi
Mircea Radu, conferenţiar titular provizoriu la cursul general de construcţii (D. 3109/1923);
Ion Drosescu, conferenţiar titular provizoriu la cursul general de maşini şi
Gheorghe Nicolau, conferenţiar titular provizoriu la cursul de motori termici, maşini frigorifice, ventilatoare şi compresoare (D. 5811/1923);
Corneliu Casassovici, conferenţiar suplinitor la cursul de industrii textile şi industria zahărului (DM. 10659/1923).
Asistenţi:
Scarlat Fotino, asistent titular provizoriu la cursurile de desen şi geometrie descriptivă,
Ion Tomescu, asistent titular provizoriu la cursurile de drumuri ÅŸi topografie,
Ion Nicolici şi Aurel Zănescu, asistenţi titulari provizorii la cursurile de maşini,
Ernest Abason şi Ion Constantinescu, asistenţi titulari provizorii la Catedra de electricitate şi electrotehnică (D. 388/1923);
Mihai Vasiliu, asistent suplinitor la cursul de geometrie analitică (DM 775/1923) şi
Marcel Popescu, asistent suplinitor la cursul de mineralogie ÅŸi petrografie (AM 19856/1923).
Preparator:
Marcel Murgeanu, preparator la Laboratorul de geologie (D. 6007/1923).
În anul 1924 s-au făcut următoarele numiri de cadre didactice:
Profesori:
Emil Severin, profesor titular provizoriu la cursul de chimie organică (D. 847/1924),
Dumitru Busuioceanu, profesor titular provizoriu la Catedra de economie politică şi socială, drept administrativ şi legislaţie industrială (D. 1417/1924),
Mircea Radu, profesor titular provizoriu la cursul de construcţii civile (D. 3915/1924),
Dimitrie Drîmbă, profesor suplinitor la cursul de topografie şi geodezie de la Secţia silvică (D.M. 5787/1924).
Conferenţiari:
Gheorghe Capşa, conferenţiar suplinitor la cursul de tehnologia materialelor de construcţii (D.M. 9125/1924),
Cezar Orăşanu, conferenţiar suplinitor la cursul general de construcţii (D.M. 22446/1924)
Ernest Abason, conferenţiar suplinitor la cursul de matematici generale şi
Ernest Toporescu, suplinitor de catedră pentru chimia generală (D.M. 22444/1924),
Andrei Manea, însărcinat cu conferinţe la cursul de industria tăbăcăriei,
Emanoil Protopopescu-Pake, însărcinat cu conferinţe la cursul de ştiinţa solului şi
Constantin Sava-Goiu, însărcinat cu conferinţe la cursul de comerţul lemnului.
Asistenţi:
Ion Chiţulescu, asistent titular definitiv la cursul de geometrie descriptivă,
Alexandru Melencovici, asistent titular definitiv la cursul de analiză infinitesimală,
Claudiu Mititelu, asistent titular definitiv la cursul de mecanică raţională (D. 4104) şi
Emanoil Protopopescu-Pake, asistent titular definitiv la cursul de mineralogie ÅŸi petrografie (D.M. 23313/1924);
Ion Davidescu, asistent titular provizoriu la cursurile de construcţii civile, construcţia oraşelor şi cursul general de construcţii,
Henry Theodoru, asistent titular provizoriu la cursurile de edilitate, procedee generale de construcţii, hidraulică şi îmbunătăţiri funciare (D. 366/1924) şi
Mihai S. Gheorghiu, asistent titular provizoriu la cursurile de căi ferate şi de beton armat (D. 1094/1924);
Nicolae Stănescu, asistent suplinitor la cursurile de maşini (D.M. 1084/1924),
Gheorghe Pandele, asistent suplinitor la cursul de chimie (D.M. 1085/1924),
Teodor Tănăsescu, asistent suplinitor la cursul de electronică şi
Traian Negrescu, asistent suplinitor la cursul de metalurgie (D.M. 5685/1924),
Mihai Vasiliu, asistent suplinitor la cursul de geometrie analitică (D.M. 5699/1924),
Dimitrie Sburlan, asistent suplinitor la cursurile de ştiinţe silvice (D.M. 9126/1924).
Preparator:
Matei Niculescu, preparator la Laboratorul de chimie analitică (D.M. 6328/1924).
În anul 1924, Ion Teodor, profesor de statică grafică şi de beton armat a încetat din viaţă.
La 15 decembrie 1924, Ion Nicolini a demisionat din postul de asistent suplinitor la cursul de maÅŸini.
În anul 1925 s-au făcut următoarele numiri de cadre didactice:
Profesori:
Conferenţiari:
Asistenţi:
La 5 martie 1925 a încetat din viaţă profesorul Gheorghe Munteanu-Murgoci.
În anul 1926 s-au făcut următoarele numiri de cadre didactice:
Profesori:
Conferenţiari:
Asistenţi:
La 1 octombrie 1926, Alexandru Popescu a demisionat din postul de asistent suplinitor la cursul de electrotehnică.
La 5 iunie 1926, profesorul Elie Radu a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
În anul 1927 s-au făcut următoarele numiri de cadre didactice:
Profesori:
Conferenţiari:
Asistenţi:
La 15 septembrie 1927 Mihail Hangan a demisionat din postul de asistent provizoriu de la catedra de poduri, iar la 1 noiembrie 1927 Dimitrie Sburlan a demisionat din postul de asistent suplinitor de la catedra de ştiinţe silvică.
În anul 1927 s-a construit un nou corp de clădire al localului Politehnicii din str. Polizu nr. 1-7, corpul F, având o suprafaţă desfăşurată totală de 6270mp şi s-a supraetajat corpul A (etajele II şi III cu planşee şi stâlpi din beton armat peste parterul şi etajul I existente, executate din zidărie cu planşee de lemn). Menţionăm că supraetajarea s-a executat fără a se întrerupe procesul de învăţământ.
În anul 1928 s-au făcut următoarele numiri de cadre didactice:
Profesori:
Conferenţiari:
Asistenţi:
La 1 ianuarie 1928 Gheorghe Pandele, asistent suplinitor la cursul de chimie a demisionat.
La 30 noiembrie 1928 Ernest Abason a fost numit subdirector cu delegaţie al Şcolii Politehnice din Bucureşti.
Prin Decretul nr. 802 din 14 martie 1929 a fost completat regulamentul de funcÅ£ionare al ÅŸcolilor politehnice cu 14 articole privind pregătirea militară a elevilor acestor ÅŸcoli pentru obÅ£inerea gradului de sublocotenent. Potrivit acestui decret s-au constituit unităţi militare pe lângă ÅŸcolile politehnice în care elevii urmau, în ultimul an de studii în lunile martie, aprilie, mai ÅŸi iunie, un curs analog celui ce se preda în ÅŸcolile pregătitoare de ofiÅ£eri de rezervă, după care luau un concediu de 31 zile în luna iulie, apoi de la 1-31 august făceau un stagiu la centrul de instrucÅ£ie al artileriei (sau al geniului) ÅŸi în continuare de la 1 septembrie – 20 octombrie un stagiu la corpurile de trupă de artilerie (geniu) în calitate de comandanÅ£i de secÅ£ie (pluton) pentru ca de la 21-31 octombrie să susÅ£ină examenul pentru gradul de sublocotenent. ÃŽn continuare în decret se dau amănunte privind organizarea unităţilor militare de pregătire militară, programele analitice ale învăţământului militar, stagiul la centrul de instrucÅ£ie ÅŸi la trupă ÅŸi examenul de sublocotenent.
Prin decretul nr. 2795 din 5 august 1929 s-a promulgat legea pentru modificarea articolelor 7 şi 40 şi abrogarea art. 54 din decretul-lege relativ la înfiinţarea şi organizarea şcolilor politehnice, precum şi pentru modificarea articolului 10 din legea de organizare a învăţământului silvic. În esenţă, se prevedea ca durata învăţământului în şcolile politehnice să fie de 5 ani, din care unul preparator, căutându-se a se da în primii ani cunoştinţele generale necesare inginerilor, iar în ultimii ani cunoştinţele de specializare, iar admiterea în anul preparator să se facă pe baza unui examen asupra cunoştinţelor indispensabile urmăririi cu folos a învăţământului din aceste şcoli, programul examenului limitându-se la cunoştinţele predate în liceu. La examen se puteau prezenta la lângă absolvenţii liceului, absolvenţi ai şcolilor comerciale superioare şi ai şcolilor tehnice medii. (Până la data legii, absolvenţii liceului real cu 8 clase se puteau prezenta direct la examenul de admitere în şcoală, fără a mai trece prin anul preparator. Acest drept este menţinut de decret numai pentru anul 1929).
Între 5-9 august 1929 au loc greva şi luptele muncitorilor minieri de la Lupeni înăbuşite în sânge de organele represive.
La 24 octombrie 1929 a avut loc marele crah la Bursa din New York. El a reprezentat începutul crizei economice mondiale (1929-1933) care a cuprins şi România.
În anul 1929 s-au făcut următoarele numiri de cadre didactice:
Profesori:
Conferenţiari:
Asistenţi:
În anul 1929 Gheorghe Macovei a fost însărcinat de Consiliul profesoral cu predarea cursului de geologie şi mineralogie la anul preparator.
În anul 1929 a încetat din viaţă profesorul Traian Lalescu.
În 1929 profesorul Gheorghe Ţiţeica a fost ales secretar general al Academiei Române.
În anul 1929 s-a dat în folosinţă un nou corp de clădire al localului Politehnicii din strada Polizu 1-7 şi anume, corpul H, având o suprafaţă desfăşurată totală de 255 mp.
La 1 februarie 1930 Ernest Abason a fost numit subdirector al ÃŽcolii politehnice din BucureÅŸti (D.664/1930).
În anul 1930 s-au făcut următoarele numiri de cadre didactice:
Profesori:
Conferenţiari:
Asistenţi:
La 1 octombrie 1930 Ion Lăzărescu, asistent suplinitor provizoriu la cursul de electrotehnică, a demisionat.
La 28 mai 1931 profesorul Gheorghe Macovei a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
Prin Decretul nr. 2811 din 31 iulie a fost sancţionată şi promulgată o lege pentru recunoaşterea ca persoană morală a Şcolilor politehnice din Bucureşti şi Timişoara. Cele două şcoli au fost scutite de orice impozit, taxe sau timbru, fiind autorizate să primească donaţiuni.
În anul 1931 s-au făcut următoarele numiri de cadre didactice:
Profesori:
Conferenţiari:
Asistenţi:
În anul 1932 s-au făcut următoarele numiri de cadre didactice:
Profesori:
Conferenţiari:
Asistenţi:
Prin Decretul nr. 1444 din 20 aprilie 1932 a fost sancÅ£ionată ÅŸi promulgată legea pentru organizarea învăţământului universitar. ÃŽn această lege se prevede între altele că rectorul este ales pe timp de 5 ani de către profesorii titulari ÅŸi profesorii agregaÅ£i din universitatea respectivă, iar decanul pe timp de 3 ani de către profesorii titulari ÅŸi profesorii agregaÅ£i din facultatea respectivă. Alegerea se face cu majoritate simplă ÅŸi este confirmată prin decret. Rectorii ÅŸi decanii sunt reeligibili o singură dată în continuare. Corpul didactic se compune din profesorii titulari, profesorii agregaÅ£i ÅŸi conferenÅ£iari, iar personalul ajutător este compus din ÅŸefii de secÅ£ie, ÅŸefii de lucrări, chimiÅŸti, experÅ£i, lectori, asistenÅ£i ÅŸi preparatori. Ocuparea catedrelor se poate face fie prin chemarea de către consiliul facultăţii a unui profesor agregat sau conferenÅ£iar definitiv la aceeaÅŸi facultate sau de la facultăţi similare, fie prin concurs care constă dintr-o expunere orală publică a candidatului asupra lucrărilor sale ÅŸtiinÅ£ifice urmată de un colocviu asupra acestor lucrări ÅŸi două lecÅ£iuni publice urmate de colocvii în legătură cu subiectele tratate în aceste lecÅ£ii. Aprecierea se face de o comisie formată din 7 membri: 4 profesori titulari de la facultatea respectivă ÅŸi 3 câte un profesor titular delegat de fiecare din celelalte facultăţi. ConferinÅ£ele se ocupă numai prin concurs cu probe asemănătoare. Åžefii de lucrări, lectorii se recomandă de consiliile facultăţilor pe bază de titluri ÅŸi lucrări ÅŸtiinÅ£ifice, iar asistenÅ£ii pe bază de titluri, solicitându-li-se doctoratul. ÃŽn continuare se prevăd detalii cu privire la personalul administrativ universitar, la controlul ÅŸi disciplina personalului didactic universitar, la diplome, disciplina studenÅ£ilor, biblioteci, institute, clinici, laboratoare, seminarii, seminarii pedagogice, oficii universitare, staÅ£iuni, muzee ÅŸi ateliere. De remarcat că în cap. VII, DispoziÅ£iuni Tranzitorii, la articolul 85, se face precizarea „Actualele secÅ£iuni de chimie industrială, electrotehnică ÅŸi chimie agricolă de pe lângă facultăţile de ÅŸtiinÅ£e din BucureÅŸti ÅŸi IaÅŸi vor continua să funcÅ£ioneze pe baza organizării lor actuale până când, prin legea de reorganizare a învăţământului tehnic superior, se va concentra întregul învăţământ tehnic superior, cuprinzând ÅŸi secÅ£iunile de mai sus, în ÃŽnaltele ÅŸcoli tehnice, care se vor reorganiza în acest scop ÅŸi în Academiile de înalte studii agricole” (Aceste secÅ£iuni au fost înfiinÅ£ate în 1913 ÅŸi pregăteau ingineri ÅŸi doctori-ingineri).
La 10 decembrie 1932 Ion VidraÅŸcu, profesor titular definitiv de topografie ÅŸi geodezie, a decedat.
La 24 decembrie 1932 Emil Severin, profesor titular definitiv de chimie organică şi aplicaţiile ei, a decedat.
Prin jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 1476 din 23 decembrie 1932 "... avându-se în vedere trebuinţele de a se realiza economii bugetare... până la noi dispoziţiuni se suspendă orice publicaţii de locuri vacante şi nu se mai dă curs nici unui fel de lucrări în legătură cu ocuparea catedrelor".
În anul 1932 profesorul Ludovic Mrazec a fost ales preşedinte al Academiei Române.
ÃŽn lunile ianuarie ÅŸi februarie 1933 au avut loc puternice acÅ£iuni de luptă grevistă ale muncitorilor petroliÅŸti din PloieÅŸti ÅŸi ale muncitorilor ceferiÅŸti de la Atelierele C. F. R. „GriviÅ£a”- BucureÅŸti care au fost reprimate în sânge.
În anul 1933 s-au făcut următoarele numiri de cadre didactice:
Profesori:
Conferenţiari:
Asistenţi:
Prin decizia ministerială nr. 67.247/1933, Şcoala politehnică din Bucureşti a primit 463.125 lei pentru plata profesorilor şi pentru cheltuielile cerute de pregătirea militară a studenţilor pe anul 1933/1934.
Prin decizia ministerială nr.73.106/1933, ing. Alexandru Guţu a fost numit pe date de 1 aprilie 1933 membru cu voce consultativă în Consiliul de Perfecţionare a Şcolii politehnice din Bucureşti, pe timp de un an.
Prin decizia ministerială nr.12.879/1933, absolvenţii şcolii de conductori şi ai şcolii superioare de arte şi meserii se puteau prezenta la concursul de admitere în anul preparator al şcolilor politehnice dacă absolviseră şcoala cu un calificativ superior şi dacă treceau cu succes, în prealabil, un colocviu de limba română, istorie, geografie, cosmografie, logică şi psihologie şi un examen scris de limba franceză, numărul de locuri pentru aceştia fiind limitat prin hotărâre a consiliului profesoral (până în 1933 nu erau primiţi decât absolvenţii secţiei reale a liceelor teoretice, bacalaureaţi).
Prin decretul nr. 2501 din 23 septembrie 1933 s-a aprobat un regulament privind pregătirea militară a elevilor şcolilor politehnice. Potrivit acestui decret elevii erau încorporaţi în ultimul an de studii, la 1 martie la Secţia de pregătire militară ce funcţiona pe lângă Şcoala politehnică respectivă. Ei vor urma o perioadă de cursuri teoretice şi instrucţie practică cu o durată de 4 luni. Luna iulie sete perioada de concediu. În luna august elevii vor face un stagiu de o lună la centrul de instrucţie al armei respective, apoi în lunile septembrie şi octombrie un stagiu de 2 luni la un corp de trupă din arma respectivă. În a doua jumătate a lunii octombrie va avea loc examenul pentru gradul de sublocotenent de rezervă. În continuare, în decret se dau detalii cu privire la conţinutul fiecărui stagiu de pregătire, precum şi cu privire la administraţia unităţilor de pregătire militară.
Prin A.M.nr.161.100 Aurel Ioanovici a fost numit profesor onorific de construcţii civile şi fundaţii.
În anul 1934 s-au făcut următoarele numiri de cadre didactice:
Profesori:
Conferenţiari:
Asistenţi:
La 24 mai 1934 profesorul Dimitrie Pompeiu a fost ales membru titular al Academiei Române.
În anul 1935 s-au făcut următoarele numiri de cadre didactice:
Profesori:
Conferenţiari:
Asistenţi:
În anul 1935 încetează funcţia de preşedinte al Academiei Române a profesorului Ludovic Mrazec.
În anul 1936 s-au făcut următoarele numiri de cadre didactice:
Profesori:
Conferenţiari:
Asistenţi:
În anul 1936, Politehnica din Bucureşti a acordat prima diplomă de doctor-inginer inginerului W.J. Grook de la Universitatea Stanford-California, care, sub conducerea ştiinţifică a profesorului dr. ing. Traian Negrescu, a elaborat şi susţinut teza de doctorat "Recherces experimentales sur la constitution mineralogique et sur l'action chimique de scorier de l'elaboration de l'acier".
La 25 mai 1936 profesorul Gheorghe Em. Filipescu a fost ales membru corespondent al Academiei Române. În acelaşi an, profesorul David Emanuel a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
În anul 1937 s-au făcut următoarele numiri de cadre didactice:
Conferenţiari:
Asistenţi:
Asistenţii G. Baboeanu şi Al. Melencovici au fost puşi în retragere din oficiu pentru limită de vârstă pe data de 1 octombrie 1937 (DM 162063/1937 şi DM162064/1937).
Inginerul Ovidiu B. Bolgiu a fost numit membru cu voce consultativă în Consiliul de perfecţionare al Şcolii politehnice din Bucureşti (DM144479/1937).
Catedra de dendrometrie şi amenajamente şi-a schimbat denumirea în Catedra de dendrometrie, estimaţiuni forestiere, amenajarea pădurilor şi economie alpină (DM.106663/1937).
S-a desfiinţat Catedra de contabilitate, finanţe şi comerţ; s-a înfiinţat conferinţa de stereotomia lemnului şi a pietrei şi aplicaţiuni la construcţii, iar Catedra de geometrie descriptivă şi aplicaţiuni şi-a schimbat denumirea în Catedra de geometrie descriptivă, cinematică şi aplicaţiuni, (DM193730/1937). Modificările urmează să se introducă începând cu anul şcolar 1938/1939.
În anul 1937 au fost promulgate două legi: Legea pentru concentrarea pregătirii inginerilor în Şcolile politehnice promulgată prin Decretul nr. 1360 din 19 martie 1937. Potrivit acestei legi pregătirea inginerilor agronomi, se concentrează în actualele Şcoli politehnice din Bucureşti şi Timişoara, precum şi în Şcoala politehnică ce se înfiinţează prin prezenta lege la Iaşi, deocamdată cu catedrele şi conferinţele existente la Facultatea de ştiinţe cu organizaţia lor actuală. Facultăţile de ştiinţe sau institutele tehnice de pe lângă universităţi nu vor mai decerna titlul de ''inginer universitar'' decât până la finele lunii noiembrie 1938. Studenţii înscrişi la Institutele universitare vor trece, la cererea lor, la Şcolile politehnice, recunoscându-li-se frecvenţa, examenele, proiectele şi lucrările practice trecute la Universitate. Legea pentru completarea unor dispoziţiuni din legea învăţământului universitar promulgată prin Decretul nr. 1419 din 19 martie 1937. Potrivit acestei legi se prevede, printre altele, responsabilitatea rectorului şi decanilor de a controla îndeplinirea îndatoririlor didactice ale personalului didactic. Orele de curs ale unui cadru didactic nu pot fi programate în aceeaşi zi şi nici în mai puţin de 3 zile. Cursurile şi examenele ce cad în sarcina unui cadru didactic nu pot fi efectuate de un cadru didactic cu un grad inferior. Cadrul didactic este obligat să-şi aibă domiciliul în oraşul în care se găseşte universitatea. Limita de vârstă este de 70 ani pentru profesori, 65 de ani pentru agregaţi şi conferenţiari şi de 60 de ani pentru cadrele didactice ajutătoare. Rectorii pot fi revocaţi. Cadrele didactice pot fi sancţionate pe baza judecării lor de o comisie disciplinară formată din 5 membri. Studenţii pot face parte numai din asociaţii aprobate de Ministerul educaţiei Naţionale. Ei nu pot face parte din partide sau asociaţii politice. Studenţii plătesc taxe de: înscriere, întreţinere, bibliotecă, laborator şi seminarii, examene. Pe lângă fiecare universitate funcţionează un oficiu universitar pentru informaţii asupra vieţii universitare, asistenţă medicală şi sanitară, asistenţă socială, orientare profesională, educaţie fizică şiturism. În lege se prevede la art. 30 că dispoziţiunile ei se aplică cu adaptările necesitate de structura lor specială şi şcolilor superioare de grad universitar şi anume: Şcolile politehnice, Academiilor comerciale, de agronomie, de arhitectură şi Institutul de educaţie fizică.
Începând cu anul 1937 facultatea industrială a eliberat diplome de ''inginer chimist industrial'', în loc de ''inginer industrial.''
În anul 1937 s-a dat în funcţiune un nou corp de clădire al localului Politehnicii din str. Polizu nr. 1-7 şi anume, corpul I, având o suprafaţă desfăşurată totală de 5770 mp.
În anul 1938 s-au făcut următoarele numiri de cadre didactice:
Profesori:
Conferenţiari:
Asistenţi:
Pe data de 1 martie 1938 conferenţiarul Gheorghe Petrescu a fost numit subdirector de studii pe locul rămas vacant în urma demisiei profesorului Ernest Abason (D. 1280/1938).
ÃŽn anul 1938 au fost elaborate o serie de acte normative: Prin Decretul 242/1938 se stabileÅŸte că personalul didactic universitar numit cu titlul definitiv sau provizoriu are dreptul la 6 gradaÅ£ii de câte 25% din salariul de bază ce se acordă din 5 în 5 ani. Prin Decretul 332/1938, profesorii titulari care se disting printr-o activitate ÅŸtiinÅ£ifică, didactică ÅŸi culturală deosebită pot primi o gradaÅ£ie de merit în afara gradaÅ£iilor normale. CondiÅ£iile impuse erau să aibă lucrări publicate sau editate în străinătate, să fi Å£inut conferinÅ£e, prelegeri, cursuri la instituÅ£ii de cultură de prestigiu mondial sau să fie membru titular sau corespondent al Academiei Române. Prin Decretul nr. 1383 din 30 martie 1938 s-a modificat articolul 2 din legea pentru concentrarea pregătirii inginerilor în ÅŸcolile politehnice, promulgată prin Decretul no. 1360 din 19 martie 1937 în sensul că termenul până la care Facultăţile de ÅŸtiinÅ£e sau Institutele tehnice de pe lângă universităţi pot decerna titlul de „inginer-universitar” se stabileÅŸte pentru sfârÅŸitul lunii noiembrie 1941 (în loc de 1938). Prin Decretul nr.2843/1938 se aprobă „Legea pentru purtarea titlului, exercitarea profesiunii de inginer ÅŸi înfiinÅ£area Colegiului inginerilor” potrivit căreia pentru a exercita profesiunea de inginer este necesară înscrierea, în anumite condiÅ£ii (cetăţenie română, diplomă de inginer, drepturi civile ÅŸi politice) în Colegiul inginerilor care apără drepturile inginerilor, stabileÅŸte onorariile pentru lucrări inginereÅŸti, judecă disciplinar pe inginerii care contravin regulilor profesionale. Prin Decretul nr. 2887/1938 se aprobă „Legea privind completare unor dispoziÅ£iuni referitoare la învăţământul superior”. Potrivit acestei legi membrii corpului didactic universitar, cu excepÅ£ia membrilor Academiei Române, sunt puÅŸi în retragere din oficiu în momentul împlinirii a 35 de ani de serviciu sau a limitei de vârstă de 65 de ani pentru profesorii titulari, 62 de ani pentru personalul didactic ajutător. Ei păstrează titlul ÅŸi drepturile de profesori onorari. Prin acelaÅŸi decret se introduce frecvenÅ£a obligatorie a cursurilor de către studenÅ£i ÅŸi sancÅ£ionarea cu ÅŸtergerea din matricolă pentru studenÅ£ii care nu reuÅŸesc să promoveze un an de studii în 2 ani consecutivi. Ca urmare a acestei legi, pe data de 1 octombrie 1938 au fost pensionaÅ£i din oficiu pentru limită de vârstă: profesorii titulari definitivi: Ion Ionescu de la catedra de poduri ÅŸi Åžtefănescu Eugeniu de la catedra de drumuri ÅŸi căi ferate, conferenÅ£iarul titular definitiv Gheorghe Pantazi (DM 173539/1938) ÅŸi chimistul Manea Andrei (DM 173540/1938).
|
Politehnica Carol II din BucureÅŸti (1938-1948) |
|
|
|
|
A vorbi despre moarte este una din posibilităţile cele mai raţionale de a vorbi despre sensul vieţii. - André Malraux |
[ Structura sitului ]
Adresa Web: http://
Reper temporal: Tuesday, 7 February 2012, 23:09:09 +0100 @964
Pagină generată de PHP 4.4.9 în aproximativ 0.098 secundă.
