Importanta deschidere şi exigenţele de nouă orientare a învăţământului de pretutindeni se află sub impactul vădit al noilor tehnologii. Aceasta impune nu numai reconversiunea prin interacţiune într-o structură novatoare a formatorilor ci şi utilizarea unor metode care să dezvolte gândirea creativă şi să faciliteze rezolvarea rapidă a problemelor şi luarea promptă a deciziilor.

Societatea informaţiei este caracterizată prin coeziunea intelectuală a indivizilor (individul este un element al unui grup social). Această coeziune intelectuală se realizează prin intercomunicarea de idei între indivizi. Ideile se transmit între indivizi prin diferite mijloace: prin propoziţiile unui limbaj (structurate într-o teorie, de exemplu), prin imagini (o pictură), prin sunete (muzica), prin arhitectură, prin obiceiuri, prin modă, etc. Toate acestea se transmit prin viu grai, radio, televiziune, ziare, reviste, cărţi, expoziţii, concerte, dar mai ales prin Internet.

Dezvoltarea bazei materiale a societăţii umane, cât şi dezvoltarea ştiinţei conduc la necesitatea specializării. În prezent, având în vedere viteza cu care creşte cantitatea de informaţii noi, se consideră că un OM nu poate fi la curent cu toate cercetările, nici măcar într-o singură disciplină. S-a încetăţenit chiar o imagine despre dezvoltarea ştiinţei: aceasta este ilustrată prin umflarea unui balon al cărui volum sporeşte o dată cu creşterea cunoştinţelor, iar suprafaţa acestuia (care creşte o dată cu volumul) reprezintă contactul cu necunoscutul. Deci, pe măsură ce cresc cunoştinţele noastre, creşte şi numărul problemelor care trebuie rezolvate.

Toate acestea au dus la problema specializării, chiar a ultra-specializării, a compartimentării cunoştinţelor. Această idee a fost ironizată de Bernard Shaw, care spunea că "un specialist ştie din ce în ce mai mult despre din ce în ce mai puţin şi, la limită, ştie tot despre nimic". Reacţia la această tendinţă de specializare, de izolare a celor care se ocupă de diferitele compartimente ale ştiinţelor naturii şi ale disciplinelor tehnice este firească, deoarece o astfel de compartimentare nu este specifică intelectului uman.

Specialistul trebuie să fie un bun cunoscător a tot ce este mai nou în domeniul său, dar în acelaşi timp trebuie să aibă şi un nivel general de cunoştinţe, să înţeleagă sensul dezvoltării lumii, al societăţii. Talentul său este înăscut şi poate fi dezvoltat, iar spiritul creativ se poate dobândi. Este periculos să spui despre creativitate că nu este importantă. Creativitatea este esenţială în orice domeniu şi în orice întreprinde omul. Fără creativitate, nimic din ceea ce există astăzi pe Pământ nu ar fi existat. Inteligenţa şi creativitatea umană sunt două lucruri diferite. Poţi fi inteligent şi să nu creezi nimic în folosul omenirii. Numai un spirit inventiv, creativ, poate face lumea să progreseze.

(Adaptare după lucrarea "Universul energiei", autori Alexandru-Ionuţ Chiuţă şi Ion N. Chiuţă)

La mai bine de un secol de la revoluţia industrială, lumea cunoaşte astăzi o nouă provocare - revoluţia informaţională. Societatea informaţiei care va lua naştere din aceasta va fi organizată pe bazele creaţiei, a prelucrării şi a transmiterii informaţiilor: